DIMENSIONAREA COSULUI DE FUM : INALTIMEA MINIMA FATA DE ZONA DE REFULARE

DIMENSIONAREA COSULUI DE FUM

INALTIMEA MINIMA FATA DE

ZONA DE REFULARE

Dimensionarea cosului de fum trebuie sa tina cont de

inaltimea minima necesara pentru amplasarea terminalului

fata de zona de refulare.

Terminalul cosului de fum are rolul de protectie impotriva

precipitatiilor. In plus, unele piese terminale sunt concepute

astfel incat sa reduca efectul refularilor de vant ce pot

influenta negativ tirajul.

Totusi, forma specifica fiecarui acoperis, precum si diferitele

directii ale vantului, impun prelungirea cosului pana la

depasirea asa spusei ‘zone de refulare’, unde terminalul se

considera a fi supus fluxului de vant descendent care

impiedica evacuarea corecta a gazelor arse.

Normativul romanesc STAS 6793-86 prevede diferite

inaltimi ale terminalului functie de :

a) distanta cosului fata de coama in caz de acoperisuri cu

panta peste 20º, si anume :
-   pana la 150 cm cosul trebuie sa depaseasca coama

cu 50 cm (sau 100cm in caz de acoperisuri inflamabile)
-   peste 150 cm cosul trebuie sa depaseasca invelitoarea

cu cel putin 100 cm si sa depaseasca planul ce trece prin

coama si are o inclinatie negativa de 10º fata de orizontala ;

b) distanta cosului fata de parapete s.a.m.d. in caz de

acoperisuri orizontale sau cu panta pana la 20º si anume :
 minim 100 cm fata de invelitoarea sau alte elemente inaltate.

O alta abordare a problemei este cea vizata, spre exemplu,

de normativul italian UNI 7129 din 2001. Acesta identifica,

in ceea ce priveste acoperisurile in panta, zonele de refulare

referitoare la patru unghiuri de panta diferite : 

- pentru unghiul de 15º, zona de refulare este cea cuprinsa

pana la 50 cm pe plan vertical deasupra invelitoarea acoperisului ;
- pentru unghiul de 30º, inaltimea zonei este de

80cm deasupra invelitorii ;
- pentru unghiul de 45º, inaltimea este de 150 cm 
- pentru unghiul de 60º, zona de refulare este inalta de 210 cm.

Normativul impune ca terminalul cosului sa depaseasca zona

de refulare cu lungimi diferite functie de distanta fata de coama

si unghiul de panta a acoperisului.

Totusi, observam ca rezultatele finale se apropie simtitor de

rezultate obtinute de normativul romanesc. De fapt, cerintele

de baza ramin aceleasi, precum si fenomenele fizice ce

se iau in considerare. 

Toate considerentele referitoare inaltimii minime pentru a

evita refularea sunt valabile atata timp cat inaltimea cosului

este suficienta pentru a asigura tirajul. In cazul in care

inaltimea minima antirefulare nu indeplineste acest scop,

cosul trebuie prelungit pana la obtinerea tirajului minim

necesar pentru functionare la parametri a consumatorului

deservit. Deseori, mai ales in zonele de munte unde tirajul

este mai scazut din cauza coloanei de aer mai usoare,

cosurile trebuie prelungite considerabil deasupra coamei.